Despre Religie ca orientare in lume

Religia este o harta a mintii (Culianu). Simbolurile fundamentale ale orientarii in lume sunt crucea si cercul (Eliade). Intr-o simplificare extrema am citat doua repere importante despre ceea ce este deja inteligibil in chestiunea orientarii in lume.
Constatarea cea mai frecventa a celor care se trudesc sa mai priceapa ceva din realitatea sociala precum si ecourile idiotilor copy/paste care reverbereaza in media, este aceea ca traversam o perioada de dezorientare. Asta inseamna ca semnele de pe harta nu ne mai sunt accesibile – fie ca este o ceata teribila fie ca avem o problema de miopie. Simpla constatare vadeste un efort de adaptare.
Comparati primele harti desenate de oameni cu cele actuale (manuscrise vs. google earth). Numarul de semne ar fi prima diferenta. Apoi viteza cu care putem acoperi distantele. Apoi suportul pe care sunt prezentate. Esentiala ramane functia – deplasare in spatiu cu un scop. Scopul deplasarii pare sa fi degenerat. Calatoria intre doua continente cu cateva sute de ani in urma avea o durata de cativa ani si umplea o parte din viata unui om. Acum dureaza mai putin de 24 de ore si translateaza o minte buimaca peste mii de kilometri. Ce semnificatie are asta? Precizia reperelor de orientare adanceste ceata.
Comparati Sarbatorile din religia crestina, care sunt evident repere temporale semnificative pentru desfasurarea vietii sociale. Din nou avem ceata – semnificatia acestora s-a estompat in doar cateva zeci de ani mai mult ca in sute de ani inainte.
Sa zicem ca avem nevoie de noi harti dar cu totul altfel intocmite. Reperele pot fi regasite de catre mintea umana. Sunt cu siguranta minti in stare sa formateze si sa cartografieze o noua realitate.
Pentru ca problema de orientare este o problema de alta realitate decat cea familiara prin reperele ei cunoscute. Reperele se schimba pentru ca mintea umana se schimba.
Asadar Religia nu este mersul la biserica, indiferent de biserica ci cea mai simpla harta a lumii posibil de a fi urmata de oricare om.

Gesturi simbolice intr-o lume profana

Daca un om redus la dimensiunea lui biologica de un context sarac, este capabil sa faca un gest care transcende acest palier, aceasta atitudine poate repune in discutie lucruri esentiale legate de umanitatea noastra. Atitudinea suicidala este inteleasa in termeni de instinct de supravietuire ca o depasire a limitelor iar in termeni de judecata morala crestina ca un pacat.Avem limite largi de a privi si judeca.
Ce ramane daca ne indepartam pentru a castiga perspectiva? Pai cu exemple. Un betiv urcat pe un stalp de curent si un electrician urcat la un balcon al parlamentului. Pana aici sunt egali. Fara spectatori in primul caz cu multe imagini in cel de-al doilea. Deja avem o diferenta. Mesajul strigat fara a fi auzit si mesajul retransmis de media. Inca o diferenta. Saltul care dureaza foarte putin. Aici sunt egali. Povestea care ramane ca o amprenta a contactului cu solul. Putin amplificata sau exagerat amplificata. Reverberatiile in imaginatia celorlati... Ce ramane este samburele povestii – semnificatia pentru toti ceilalti, modul in care se regaseste in explicatia simplificatoare. In disperarea primului se regasesc putini in exasperarea celuilalt se regasesc multi – dupa statistici sub 1% versus 78%. Asta ar fi descrierea profana a evenimentelor.
Pe alt palier sa ne imaginam ce avea fiecare in minte, durere-frustrare-confuzie in primul caz exasperare-durere-urme de rationamente in al doilea caz. Imaginarul fiecaruia genereaza lucruri diferite nu ca intensitate ci ca semnificatie. Primul sa zicem ca se razbuna al doilea razbuna pe ceilalti.
Daca in plan profan argumentul dupa care judecam este “cat de reprezentativ” in alt plan al semnificatiilor, judecam cu argumentul “cat de semnificativ”.
Si acum simbolul. Daca primul ne-ar putea semnifica o ratare in termenii realizarii sociale al doilea ne-ar putea semnifica un strigat de lupta si un indemn la iesirea din lasitate.
Tot ce retinem din Istorie sunt strigate de lupta urmate de rupturi violente ale realitatii sociale. Acesta este deja un tipar vizibil de functionare a societatii.
Orice avertisment este irelevant. Ma gandesc ca focul de pistol de la Sarajevo nu ar fi avut nici un ecou intr-o lume necoapta pentru o Renovatio Mundi.

Despre Normalitate. Spre ce ne indreptam.

Pana cand nu iesim din paradigma consumerismului, alimentata copios de mecanisme de propaganda nu putem nici macar discuta de revenire din criza. Normalitatea la nivel social inseamna revenirea intr-o paradigma a utilitatii. Tot ce utilizam si tot ce vizam poate fi trecut prin acest filtru. Si atunci comportamentul relativ la obiecte si intrebuintarea lor se va modifica. 7 camere, 3 automobile, 4 vacante "afara" pe an, cumpararea de bunuri si servicii la moda utilizate doar cinci minute de la achizitie sunt rezultatele unui comportament social indus de instrumente de propaganda bezmetice.
Incapacitatea de apreciere la nivel individual a raportului intre efortul depus si rezultatul obtinut conduce la confuzie sociala generalizata.
Este evident ca asistam la un proces larg de adaptare a societatii la schimbarea modului de viata. Cand zeci de generatii au experimentat un mod de viata feudal (de regasit la tara), suntem practic prima generatie care experimenteaza un mod de viata modern (copiat dupa modul de viata experimentat dupa al doilea razboi mondial in Europa si USA). Ori adaptarea nu este un proces nici usor nici liniar.
Experimentele numite Capitalism, Socialism/Comunism, Globalizare sunt doar incercari de adaptare la o realitate in care vectorul de forta este Dezvoltarea Tehnologica. Aceasta alchimie stranie de data recenta, numita Dezvoltare Tehnologica trebuie cercetata atent in paradigma Evolutiei. Adica Tehnologia cu toate aplicatiile ei face parte sau nu din mecanismele Evolutiei. Am rezerve in privinta diferentei intre Alchimie si Tehnologie in paradigma Evolutiei rasei umane.
Spre ce ne indreptam?
Daca asistam la un proces real de adaptare este foarte probabil sa reevaluam de exemplu niste concepte simple: bogatie si saracie. Deja asistam la atitudini diferite fata de numai 3-4 ani in urma. Daramite cand se va generaliza o alta atitudine fata de obiectele de intrebuintare.
As zice ca ne indreptam spre o modificare a paradigmei din una consumerista in una utilitarista. Cum "criza" este doar un obiect cu care opereaza imaginarul colectiv, asadar se afla doar in capul nostru, la fel si paradigma este un tipar cu mai multe imagini al aceluiasi creier. Modificarea este insesizabila si poate dura ani sau zeci de ani. La sfarsit vechiul mod de a gandi pare desuet.
Ce urmeaza sa vedem?
Cu siguranta ceea ce in paradigma Crestinismului se numeste suferinta individuala. S-ar putea spune ca va produce mai multa "suferinta" neimplinirea unor iluzii artificial create decat foamea de exemplu.
De asemenea vom asista la modificari majore ale sistemelor de organizare sociale. Corporatia si Statul vor suferi probabil modificari importante. La fel raportarea la bani ca si la Creatorii de bani (banci centrale) si la Manipulatorii de bani (bancile), va fi o esentiala schimbare.
Daca mizam pe capacitatea de adaptare a rasei umane - indelung exersata de altfel - pe o slaba intelegere a contextului si a dinamicii de catre decidentii din acest moment ai cursului evenimentelor ca si pe accelerarea fara precedent a desfasurarii evenimentelor ( la scara Istoriei asa cum o intelegem acum ) am putea concluziona ca o schimbare majora de paradigma sta sa vina.