Despre Religie ca orientare in lume

Religia este o harta a mintii (Culianu). Simbolurile fundamentale ale orientarii in lume sunt crucea si cercul (Eliade). Intr-o simplificare extrema am citat doua repere importante despre ceea ce este deja inteligibil in chestiunea orientarii in lume.
Constatarea cea mai frecventa a celor care se trudesc sa mai priceapa ceva din realitatea sociala precum si ecourile idiotilor copy/paste care reverbereaza in media, este aceea ca traversam o perioada de dezorientare. Asta inseamna ca semnele de pe harta nu ne mai sunt accesibile – fie ca este o ceata teribila fie ca avem o problema de miopie. Simpla constatare vadeste un efort de adaptare.
Comparati primele harti desenate de oameni cu cele actuale (manuscrise vs. google earth). Numarul de semne ar fi prima diferenta. Apoi viteza cu care putem acoperi distantele. Apoi suportul pe care sunt prezentate. Esentiala ramane functia – deplasare in spatiu cu un scop. Scopul deplasarii pare sa fi degenerat. Calatoria intre doua continente cu cateva sute de ani in urma avea o durata de cativa ani si umplea o parte din viata unui om. Acum dureaza mai putin de 24 de ore si translateaza o minte buimaca peste mii de kilometri. Ce semnificatie are asta? Precizia reperelor de orientare adanceste ceata.
Comparati Sarbatorile din religia crestina, care sunt evident repere temporale semnificative pentru desfasurarea vietii sociale. Din nou avem ceata – semnificatia acestora s-a estompat in doar cateva zeci de ani mai mult ca in sute de ani inainte.
Sa zicem ca avem nevoie de noi harti dar cu totul altfel intocmite. Reperele pot fi regasite de catre mintea umana. Sunt cu siguranta minti in stare sa formateze si sa cartografieze o noua realitate.
Pentru ca problema de orientare este o problema de alta realitate decat cea familiara prin reperele ei cunoscute. Reperele se schimba pentru ca mintea umana se schimba.
Asadar Religia nu este mersul la biserica, indiferent de biserica ci cea mai simpla harta a lumii posibil de a fi urmata de oricare om.