Inainte de toate criza economica este naturala si este o criza de imaginatie in sensul in care decidentii nu sunt in stare sa-si imagineze viitorul. De-a lungul si de-a latul planetei majoritatea decidentilor sunt in mare masura depasiti. Paradigma mentala care le guverneaza deciziile si actiunile este depasita iar realitatea nu mai poate fi descrisa cu instrumentele care le sunt familiare. Stai si te uiti cum nu le mai ies graficele, forecasturile(previziunile), analizele de toate felurile si cum nu-si mai pot 'seta obiective' si te minunezi. Sunt evident prizonierii unor formalisme care nu mai descriu nici o farama de realitate. Paradigma capitalista care opereaza in economie de o buna bucata de vreme cu succes pare sa descrie tot mai putin realitatea. Zeul profit – indiferent de mijloacele cu care se obtine si efectele pe care le provoaca - pare sa aiba o pozitie din ce in ce mai fragila.
Se poate spune ca asistam la falimentul managementului lipsit de viziune si fara responsabilitate. Aici pare din ce in ce mai interesanta diferenta care se face intre “management” si “leadership” - pare ca se constientizeaza din ce in ce mai mult ca managementul este expresia a ceva depasit iar decidentii ar trebui instruiti altfel. Este de astfel o eroare clasica de gandire in paradigma incapsularii teoriilor din fizica( teoriile mai noi inglobeaza teoriile mai vechi si explicarile pe care acestea le presupun). Daca ne imaginam managementul modern in termeni 'clasici' de stapan si vataf nici nu mai pare atat de aberant comportamentul acestora.
As sugera spre exemplificare doua predictii cu privire la viitor si evident capacitatea de a previziona vine din zone marginale( nu din mediile de profesionisti sau academice), ma voi referi la domnul Paul Krugman – ultimul laureat al premiului Nobel pentru economie.
Unu: “auto industry would disappear” (industria auto ar trebui sa dispara)- predictie care se refera la disparitia industriei auto in zona Detroit in anii urmatori.
Doi: “The second Great Depression has arrived...” (a doua Mare Depresie a sosit) - predictie care se refera la Ucraina, dar dupa spellingul de pe blog sugereaza mult mai mult.
Aceasta maniera de a vorbi despre viitor pare a fi mult mai adaptata la realitate decat SuperConferintele decidentilor care mesteca vorbe reverberate de Media.
Rezolvarea crizei economice are doua coordonate – suferinta a milioane de oameni si digerarea de catre acestia a impredictibilitatii mediului social vizavi de interventia guvernelor pentru limitarea efectelor sociale ale crizei. “The worst scenario”(cel mai rau scenariu) - include miscari de strada generalizate si foamete pe arii extinse si neasteptate.
Efectele Crizei in schimb vor fi importante cred – similare cu cele din momentul depasirii Renasterii prin Reforma.
sâmbătă, 27 decembrie 2008
luni, 24 noiembrie 2008
Vanzatorii De Iluzii
Vanzatorii de iluzii
Incerc sa mi-i imaginez pe actualii candidati tinand un discurs in Parlamentul Romaniei pe o tema oarecare: sa zicem dezvoltarea rurala in zona nord-vest.
Si prima constatare de natura evidentei ar fi lipsa de statura. Si nu ma refer la inaltime aici. Prin comparatie cu ilustri predecesori cum ar fi Coposu sau Maniu acesti domni sunt niste caricaturi. Sensul cuvantului caricatura aici, nu este cel peiorativ considerat indeobste, ci acela de linii groase care descriu un contur si niste trasaturi, dar care exprima o lipsa evidenta de substanta. Am urmarit prestatiile la televiziunea locala a impricinatilor. Nici unul nu reuseste sa vorbeasca cu cuvintele lui, toti folosesc cuvinte si idei imprumutate. Asadar nu au voce. Pentru ca nu sunt insufletiti. Fara o coerenta interna orice discurs este plat.
Cea de a doua constatare ar fi de natura psihologica. Atitudinea lor sugereaza ca traiesc cu senzatia imposturii. Nu stiu prea bine de ce se afla acolo. Sistemul(sau conjunctura) care i-a propulsat in acel loc nu este unul de selectie a valorilor ci unul arbitrar si atunci conduce inevitabil la un astfel de sentiment.
De aceea impostura genereaza un soi de agresivitate care inlocuieste autoritatea naturala. Ipocrizia de conjunctura este de asemenea rezultatul unei inadecvari de fond.
In al treilea rand imi par complet lipsiti de viziune. Si din nou nu in sensul uzual al termenului. Sunt incapabili sa-si imagineze viitorul. Restrans la colectarea de obiecte fara nici un fel de valori, viitorul este pentru ei ca un fel de masa copioasa la care urmeaza sa se aseze. Asta le taie legatura cu istoria. Un politician care nu viseaza sa intre in istorie isi neaga in mare masura propria natura.
In al patrulea rand le lipseste potentialul de lider. Cum ar putea ei sa arate celorlalti drumul daca ei insisi bajbaie. Cum ar putea sa spuna ce este de facut cand ei insisi se conduc dupa parerile emise de un anturaj de conjunctura, neavand nici un fel de convingeri care sa dureze mai mult de cateva ore..
In al cincilea rand nu sunt liberi fiind pe de o parte prizonierii lipsei de imaginatie iar in alt plan prizonierii unor mici grupuri cu interese rudimentare.
In al saselea rand le reprosez lipsa de educatie si de cultura. In contextul informational de azi fara inteligenta exersata atat in procesul de educatie standard cat si intr-o autoinstruire permanenta luarea deciziilor devine un proces aleator.
Cu profilul astfel creionat sa vedem cum ar arata discursul alesului in Parlament. Tema mai intai nu ar putea fi decat una in trend si anume agricultura ecologica. Metodele de implementare ar fi de asemenea cele standard, precis exprimate de metodologia europeana. Argumentele ar fi aceleasi cu care la o adica s-ar putea demonstra si contrariul tezei sustinute. Evident discursul ar fi scris de echipa de consilieri si citit cu truda de ales. Traind cu iluzia datoriei implinite acest personaj absolut inutil poate functiona in orice institutie nationala. Acest lucru mi se pare periculos.
Asistam la o confuzie generalizata in randul oamenilor(electoratul), mai mult decat la oricare alte alegeri, confuzie bine intretinuta de media. Acest lucru permite si cautioneaza activarea acestui tip de candidat. Singura speranta aici pare sa fie adancirea crizei economice care sa provoace recuperarea instinctiva a starii de normalitate.
Iar acum sa vedem ce se pretind a fi ei insisi – pai ei se vad ca vanzatori de iluzii, capabili sa manipuleze electoratul si sa obtina un beneficiu fara a oferi ceva in schimb. Aceasta nu este nici macar ipocrizie – este prostie jalnica.
Incerc sa mi-i imaginez pe actualii candidati tinand un discurs in Parlamentul Romaniei pe o tema oarecare: sa zicem dezvoltarea rurala in zona nord-vest.
Si prima constatare de natura evidentei ar fi lipsa de statura. Si nu ma refer la inaltime aici. Prin comparatie cu ilustri predecesori cum ar fi Coposu sau Maniu acesti domni sunt niste caricaturi. Sensul cuvantului caricatura aici, nu este cel peiorativ considerat indeobste, ci acela de linii groase care descriu un contur si niste trasaturi, dar care exprima o lipsa evidenta de substanta. Am urmarit prestatiile la televiziunea locala a impricinatilor. Nici unul nu reuseste sa vorbeasca cu cuvintele lui, toti folosesc cuvinte si idei imprumutate. Asadar nu au voce. Pentru ca nu sunt insufletiti. Fara o coerenta interna orice discurs este plat.
Cea de a doua constatare ar fi de natura psihologica. Atitudinea lor sugereaza ca traiesc cu senzatia imposturii. Nu stiu prea bine de ce se afla acolo. Sistemul(sau conjunctura) care i-a propulsat in acel loc nu este unul de selectie a valorilor ci unul arbitrar si atunci conduce inevitabil la un astfel de sentiment.
De aceea impostura genereaza un soi de agresivitate care inlocuieste autoritatea naturala. Ipocrizia de conjunctura este de asemenea rezultatul unei inadecvari de fond.
In al treilea rand imi par complet lipsiti de viziune. Si din nou nu in sensul uzual al termenului. Sunt incapabili sa-si imagineze viitorul. Restrans la colectarea de obiecte fara nici un fel de valori, viitorul este pentru ei ca un fel de masa copioasa la care urmeaza sa se aseze. Asta le taie legatura cu istoria. Un politician care nu viseaza sa intre in istorie isi neaga in mare masura propria natura.
In al patrulea rand le lipseste potentialul de lider. Cum ar putea ei sa arate celorlalti drumul daca ei insisi bajbaie. Cum ar putea sa spuna ce este de facut cand ei insisi se conduc dupa parerile emise de un anturaj de conjunctura, neavand nici un fel de convingeri care sa dureze mai mult de cateva ore..
In al cincilea rand nu sunt liberi fiind pe de o parte prizonierii lipsei de imaginatie iar in alt plan prizonierii unor mici grupuri cu interese rudimentare.
In al saselea rand le reprosez lipsa de educatie si de cultura. In contextul informational de azi fara inteligenta exersata atat in procesul de educatie standard cat si intr-o autoinstruire permanenta luarea deciziilor devine un proces aleator.
Cu profilul astfel creionat sa vedem cum ar arata discursul alesului in Parlament. Tema mai intai nu ar putea fi decat una in trend si anume agricultura ecologica. Metodele de implementare ar fi de asemenea cele standard, precis exprimate de metodologia europeana. Argumentele ar fi aceleasi cu care la o adica s-ar putea demonstra si contrariul tezei sustinute. Evident discursul ar fi scris de echipa de consilieri si citit cu truda de ales. Traind cu iluzia datoriei implinite acest personaj absolut inutil poate functiona in orice institutie nationala. Acest lucru mi se pare periculos.
Asistam la o confuzie generalizata in randul oamenilor(electoratul), mai mult decat la oricare alte alegeri, confuzie bine intretinuta de media. Acest lucru permite si cautioneaza activarea acestui tip de candidat. Singura speranta aici pare sa fie adancirea crizei economice care sa provoace recuperarea instinctiva a starii de normalitate.
Iar acum sa vedem ce se pretind a fi ei insisi – pai ei se vad ca vanzatori de iluzii, capabili sa manipuleze electoratul si sa obtina un beneficiu fara a oferi ceva in schimb. Aceasta nu este nici macar ipocrizie – este prostie jalnica.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)